robert gabriel elekes
o dronă care să mă vrea
în sfârșit doar pe mine

Anul apariției: 2018
Colecția: Plantații
Format: 210 X 131 mm
Număr de pagini: 90
ISBN 978-606-8577-57-9
Preț: 20 RON


Despre autor:

Robert Gabriel Elekes (n. 1985, Brașov) a publicat volumul aici îmi iau dinții-n spinare și adio (2015), pentru care a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. În același an a pornit în localul brașovean Tipografia seria de lecturi „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”, ajunsă în toamna lui 2018 la ediția cu numărul 32. Poet, performer și traducător, doctor în filologie cu o lucrare ce trata opera scriitorilor germani din România anilor ʻ70-ʻ80.



Despre o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine:

„O nevoie de intervenție exterioară într-o viață din care ceva lipsește și multe dau pe dinafară. O nevoie de Deus ex machina din partea unui dumnezeu despre care se vorbește urât și care poate arăta maximum ca Trump care se uită fix la tine, patern, direct din Casa Albă. Un nombrilism care se poate autostimula textual în buclă, ca un copil care uită de el însuși în timp ce suge un colț din păturica preferată. Un postumanism care te-ntoarce fix de acolo de unde ai plecat. Iar acolo, și la plecare și la sosire, un Narcis privindu-se non stop pe sine însuși într-o baltă murdară, undeva sub Tâmpa sau undeva la o gură de metrou. Un poem remarcabil despre imposibila viață cu tine însuți pe care te iubești fără speranță.”

Svetlana Cârstean

„drona lui robert g. elekes: un aparat uman de înregistrat — când surescitat, febril, când abandonându-se unui calm aparent pietrificat — metamorfozele distanței. există o viață care îndeplinește toate ritualurile cotidianului (orașe, drumuri, numele unor oameni, bere, mahmureală) și mai există felul în care trecutul invadează și lovește fără milă în fontanela neînchisă a prezentului: moartea tatălui, absența, dezechilibrează, imprimă un ritm tahicardic privirii, developării și montajului propriei vieți.
filmul dronei trebuie să ruleze, măcar o dată, cu sonorul dat tare, în fiecare cameră pe care o credeți dispărută.”

Merlich Saia